|

|
|
Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei este cel mai important obiectiv turistic al orasului (aflat in apropierea primariei municipiului). Fosta inchisoare, transformata intr-un memorial al durerii, ajunge, in anul 1995, sub egida Consiliului Europei. Primele sali ale muzeului au fost inaugurate in 1997, an in care Memorialul a fost declarat "ansamblu de interes national", totodata fiind recunoscut ca cel mai important proiect dedicat de societatea civila reconstituirii si analizei trecutului comunist, unic in tarile est-europene.
Biserica este formata dintr-o singura nava, avand turnul clopotnita deasupra intrarii. Fatada este aliniata frontului strazii, doar putin decrosata fata de acesta. Din planul fatadei mai "avanseaza" pilastrii, care o impart in trei travei (una centrala, cu intrerea, si doua laterale), si cornisa care este destul de acuzata (asezata la jumatatea distantei dintre baza si cornisa turnului). In traveea centrala cornisa este dublata de un arc. Bulbul turnului, desi nu este cel initial (acesta fiind distrus in urma unui incendiu in 1872), pastreaza in tocmai forma originala.
La interior biserica este de tip sala, cu altar semicircular si cor dreptunghiular. Ultimele doua avand o deschidere mai mica, trecerea facandu-se printr-un arc de racord, in care este atasat, pe partea stanga, un amvon octogonal.
Boltirea absidei, a carui inaltime este mai redusa decat in nava, este realizata printr-o semicalota, cu doua penetratii corespunzaroare celor doua ferestre boltite ale absidei. Acestea sunt singurele ferestre cu vitralii din biserica, care ii ilustreaza pe Sf. Elisabeta si Sf. Gheorghe. Vitraliile sunt realizate de o firma din Budapesta, ele reprezentand o donatie din partea a doua familii locale.
Altarul este de facutra neo-clasicista, cu fronton triunghiular, sprijinit pe doi pilastrii, care strajuiesc portretul Sf. Carol Boromeul, pictura realizata in 1862, catre pictorul Jozsef Mezey.
Biserica ortodoxa
Biserica ortodoxa, construita intre anii 1985-1998, cu hramul "Sfintilor Mihail si Gavril". Picturile interioare au fost realizate intre anii 1997-1998 de catre Diaconu Ioan si Diaconu Valerian.
Situata in vecinatatea Bisericii reformate, est una din interventiile noi care au brutalizat tesutul vechi al orasului. Prezinta o retragere generoasa de la aliniamentul stradal, iar demolarea vechiului palat de vanatoare Teleki (in anii 2000) a schimbat complet perceptia bisericii si a Pietei Dr. Ioan Mihaliy de Apsa.
Prezinta un plan triconc, cu doua turnuri (cu foisor) care bordeaza pridvorul. Inca doua turnuri mai mici, copii mai mici ale celor de la intrare, se gasesc deasupra diaconiconului si proscomidiei, Cea mai mare turla se dezvolta peste naosul bisericii, fosisorul lipsind de data aceasta.
Biserica ortodoxa ucraineana (fosta biserica greco-catolica)
Biserica este construita intre anii 1791-1807, cu hramul "Inaltarea Sfiintei Cruci", ea a fost inaltata pe locul unei biserici de lemn. Initial si aceasta biserica a fost de rit greco-catolic, dar acum aceasta apartine Bisericii Ortodoxe Ucrainene.
Biserica ar putea fi incadrata intr-un stil baroc, destul de modest, dupa forma fatadei principale, acoperirea cu bulb a turlei de la intrare. Mai sunt prezente si elemente neocasice: pritvorul de la intrare, frontonul triunghiular de peste intrare).
Este o biserica sala cu un turn clopotnita deasupra intrarii. Pictura interioara originala de factura occidentala a fost inlocuita, in ultimii ani, cu una orientala, adecvata noului rit.
Biserica reformata
Biserica reformata este una din cele mai interesante si mai controverste subiecte ale fondului construit sighetean. Aceasta ese inpropriu considerata cea mai veche cladire din oras. Corect ar fi sa spunem, ca ea contine cel mai vechi element construit din Sighet, si anume partea inferioara a turnului clopotnita. Biserica suferind numeroase modificari, adaugiri si reconstructii de de-a-lungul timpului. Actuala infatisare datand din anul 1892.
Existenta bisericii de secol XIV este sigura, marturie fiind turnului clopotnita care si-a pastrat partea inferioara inca din acea perioada. Aceasta era ridicata in cinstea Sf. Emeric si slujea cetatenilor catolici ai orasului. Aceasta biserica a fost de factura gotica, de tip bazilical, fara transept, avand trei nave, un turn clopotita la intrarea de vest, in dreptul navei centrale si o absida poligonala la est. Navele bisericii au fost boltite, dar in 1633 boltile au fost eloiminate, iar navele au fost tavanite. Prin portalul de la baza turnului se facea accesul enoriasilor in biserica.
Turnul bisericii, cea mai veche constructie din Sighet, mai pastreaza si astazi 15 m din vechea structura. Pe acesta se pot observa: portalul de intrare, in arc ogival cu trei nervuri; o fereastra bifora deasupra intrarii, tot in arc frant; si o rozeta, deasupra ultimei, cu decoratii gotie si ea. Toate aceste elemente, avand ancadramentul sculptat din piatra, acoperite astazi de zugraveala alba, ar putea fi datate in a doua jumatate a secolului al XIV-lea.
Sinagoga
Comunitatea israelita din Sighet isi are originile inca de la inceputul secolului al XVII-lea. In 1780 se construieste prima sinagoga cu acordul Imparatului Josef al II-lea. Acestea fiind doar inceputurile, comunitatea se dezvolta si evreii ajung aproape majoritari in Sighet, inainte de al doi-lea razboi mondial, si anume 11.026 (46,5%) in 1920 si 10.600 (38,9%) in 1930.
Templul este structurat pe doua nivele, parter si etaj. In centrul sinagocii este pozitiopnata bima, iar pe peretele estic, intr-o nisa, se afla chivotul. In partea de nord a sinagii se afla sala mica de rugaciuni, folosita cel mai frecvent, datorita numarului restrans de enoriasi.
Cimitirul evreiesc
Un zid masiv si inalt de piatra, apara ramasitele comunitatii evreiesti, atat de numeroasa, in Sighet, inaintea celui de-al Doilea Razaboi Mondial.
Aici se pot gasi cripte si morminte ale rabinilor care au slujit in oras, a oamenilor de vaza, sau a cetatenilor simplii. Toate acestea macinate de timp si vreme.
Una din cele mai importante monumente din cimitir este "Monumentul sapunului", in memoria celor exterminati in lagarele naziste.
Un alt obiectiv important situat in partea sud-estica a orasului este “Muzeul Satului Maramuresean” (in aer liber). Muzeul este constituit ca o rezervatie de monumente de arhitectura taraneasca, urmarindu-se recrearea unui sat cu specific zonal, cu case si gospodarii grupate pe principalele subzone ale Maramuresului istoric.
Tot din acelasi domeniu, amintim ”Muzeul Etnografic al Maramuresului”, situat in centrul orasului, in cladirea care azi gazduieste cinematograful. In muzeu se pot vedea obiecte folosite de-a lungul timpului in ocupatiile de baza din zona Maramuresului. De asemenea sunt expuse icoane pe sticla si lemn, piese din portul popular, masti si costumatii, purtate cu ocazia datinilor din preajma sarbatorilor de iarna etc.
Unul dintre cele mai importante evenimente din Sighet, il constituie Festivalul de Datini si Obiceiuri de Iarna "MARMATIA ", care are loc in fiecare an, la data de 27 decembrie, pe strazile orasului. Momentul principal al evenimentului este defilarea grupurilor si ansamblurilor imbracate in porturi populare, specifice zonei din care au venit, a “dracilor” si a personajelor mascate, a calaretilor si carutelor impodobite de sarbatoare.
Mai merita vazute: "Muzeul Culturii Evreiesti”, cu o expozitie dedicata sigheteanului, laureat al premiului Nobel pentru pace, Elli Wiesel; Casa-Muzeu “Dr. Ioan Mihaliy de Apsa”; celelalte sectii ale Muzeului Maramuresului; bisericile si cladirile din centrul orasului datand, in majoritate, din sec. al XIX-lea.
|
|